02.23.2019 23:53

Catastrofa din Certeju de Sus

Accidentul s-a petrecut in 30 octombrie 1971, in localitatea Certeju de Sus, la ora 5 dimineata.

Linistea si calmul domnesc pe deplin peste micuta asezare montana. Strazile sînt pustii, iar frigul noptii e patrunzator. Cîteva becuri îsi arunca lumina chioara peste casele înca adormite ale Certejului. Mai este putin pîna la intrarea minerilor în schimbul de dimineata.

Inginerul Ioan Grava se pregateste de sut. Îsi pune suba peste salopeta si casca pe cap. Familia sa, sotia si cele doua fetite – cea mare de doi ani si opt luni, iar cea micuta de noua luni – locuieste într-unul din blocurile situate în apropierea sediului Exploatarii Miniere Certej. Barbatul intra în bucatarie si îsi aprinde o tigara. Se uita la ceas. E cinci si sapte minute. Din camera copiilor razbat plînsete. Sînt scîncetele fetitei celei mici. “S-o fi dezvelit. Sau i-o fi foame. Ma duc sa vad“, îsi spune în gînd tatal.

N-apuca sa-si duca gîndul la îndeplinire. O bubuitura teribila spinteca linistea noptii. Parca-i o bomba. Un huruit puternic se-aude din dreptul exploatarii. Becul penduleaza în tavanul bucatariei iar mobilele încep sa trosneasca si sa se clatine, împinse parca de o forta nevazuta. “E cutremur!?” se întreaba inginerul. Dintr-o data, peretii se zguduie îngrozitor, pamîntul se despica, iar haul îl trage la fund. “Ce se-ntîmpla, intru în pamînt?“. Cîtiva stropi de mîl si steril, cu miros întepator, îi sar pe fata. Întunericul îl trage cu toata forta în maruntaiele pamîntului, iar bezna îl cuprinde cu puterea unei menghine. Apoi nu mai stie nimic. Lesina.

S-a rupt decantorul!! S-a rupt decantorul !“, se aud vocile disperate ale localnicilor din Certej, iesiti în bezna noptii. Iazul de decantare al Exploatarii Miniere Certej s-a rupt, iar sute de mii de metri cubi de mîl, steril si apa au plecat la vale. Furia valului urias a maturat totul în cale. Blocuri, case, gospodarii, grajduri cu animale, toate aflate în apropierea sediului exploatarii, au fost rase de pe suprafata pamîntului. Totul. Cu oameni cu tot. Pe cei mai multi dintre ei, torentul i-a prins dormind, în paturi. Pe barbati, majoritatea mineri, pregatiti de sut. Iar pe copii, scîncind în patuturile lor, dupa ajutor. În cîteva secunde, totul a fost facut praf. Urlete inumane, acoperite de huruitul ca de tunet. “E sfîrsitul pamîntului!“, se aude, tînguitoare si neputincioasa, vocea unei femei, în camasa de noapte.

Strigate de disperare se aud peste tot. În mijlocul viiturii, o femeie îngropata pîna la gît în namolul cleios cere ajutor. Panica si disperare. Locuitorii din Certej, cei care n-au fost prinsi sub miile de tone de steril, au iesit afara din case. Sînt socati. Sînt uluiti. Nu le vine sa-si creada ochilor. Imagini apocaliptice. Totul e sub namol.

Ora 6 dimineata. În Certej sînt trimise Salvarile si Armata. Un vuiet neîntrerupt de sirene leaga Deva de Certej. Se cauta supravietuitori, însa,din cauza mîlului amestecat cu steril si apa, care a format o pasta cleioasa, actiunile se desfasoara foarte greu. Pe sosea, o femeie zace moarta. E dezbracata complet. Mai sus, sub un copac rupt, o vaca, umflata de namolul înghitit, zace moarta, într-o pozitie nefireasca. “Ne-a pedepsit Dumnezeu, ne-a pedepsit Dumnezeu!“, repeta, în nestire, un barbat. Socul nervos l-a zdruncinat complet. A înnebunit.

Domnu’ Grava, ma auziti? Daca ma auziti, ridicati o mîna în sus!“, striga un localnic înspre barbatul îngropat în namol, caruia i se mai vede doar capul. Barbatul face asa cum i se cere. “Unde ma aflu? Ce s-a întîmplat cu mine?“, întreaba inginerul Grava. “Sînteti la un kilometru si jumatate de Certej, aproape de Bîrsau. Acum e bine“, încearca sa-l linisteasca salvatorul. Cu greutate, inginerul Ioan Grava este scos din namol si este urcat într-o masina a Salvarii. E în viata. “Ce s-a întîmplat cu familia mea? Cu sotia si cu cele doua fetite ale mele?“, vine întrebarea, plina de teama si de speranta, a inginerului sef de sector. Însa nu primeste raspuns. “Sînt copii multi trimisi la spitalul din Sibiu“, încearca raspunsul o asistenta. Dupa care barbatul lesina din nou.

Era un val de un gri-albastrui, ca o ceata, peste Certej. Însa, cînd s-a luminat, mi-am dat seama ca n-a fost ceata, ci unda socului ce plutea peste Certej. Cam la o ora dupa dezastru, am auzit gemete în gradina. Un barbat si o femeie cereau ajutor. Erau în pielea goala, cam la 5 metri în interiorul valului de steril. Cu toate ca namolul trecea cu putin peste glezne, de-abia i-am scos. Nu ne puteam misca. Era ca un clei. Femeia, Anuta Gogoasa, a scapat. Barbatul era miner, îl chema Fecioru. A suferit un soc nervos, iar la cîteva zile a murit. A înnebunit!“, îsi aminteste Constantin Pipos, care, la acea vreme, era inginer stagiar la E.M.Certej si locuia la aproape 300 de metri de locul de unde a plecat catastrofa. “A fost groaznic! Îmi amintesc ca o femeie a fost prinsa în mijlocul torentului de namol, mîl si steril. A chinuit ore întregi, a strigat dupa ajutor, însa nu s-a putut face nimic. Pe la 4 dupa-amiaza, a murit“.

La Primaria Certeju de Sus au fost înregistrate actele de deces pentru 82 de persoane care au murit în catastrofa din 30 octombrie 1971, cauza fiind “asfixie accidentala prin înec”. Cele mai multe dintre cadavre au fost descoperite în aceeasi zi, altele dupa sase zile, doua saptamîni, iar unul chiar dupa sase luni. Trupurile neînsufletite ale celor îngropati sub namol au fost scoase si aduse la caminul cultural din Certej, unde au fost spalate cu furtunul de militari si pregatite pentru înmormîntare. Cei mai multi dintre cei care au disparut în catastrofa erau mineri veniti cu familiile din Moldova si Oltenia. Desi la Primarie s-au înregistrat doar 82 de acte de deces, supravietuitorii dezastrului cred ca numarul real al mortilor este de 114 persoane, iar al celor care au scapat dupa ce au fost prinsi de valul ucigas nu depaseste 15 oameni.

Supravietuitorii îsi amintesc ca namolul a îngropat un bloc al Întreprinderii de Prospectiuni si Explorari Geologice (IPEG) Deva, sapte blocuri, cu unul si doua nivele, apartinînd de E.M. Certej, si un bloc de locuinte lung de aproape 100 de metri, ridicat înainte de 1940, toate aceste constructii fiind locuite în momentul producerii catastrofei.

Viitura a “maturat” si casele familiilor Chirla, Petre Mârza si Cheregi, statia de pompe, aflata chiar sub iaz, si constructiile unde functionau Cantina si Arhiva E.M. Certej. Desi se afla sub iaz, sediul exploatarii a ramas în picioare, la fel ca si alte doua blocuri locuite, situate la nici 100 de metri de decantor.

Inginerul Paul Popescu, directorul de atunci al Exploatarii Miniere Certej, acum pensionar, îsi aminteste ca, la putin timp dupa producerea catastrofei, la fata locului a sosit o echipa guvernamentala, condusa de Ilie Verdet, membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român. “Am fost în ancheta o luna de zile, zi de zi. Au fost si de la Securitate, Militie, Inspectoratul de Protectia Muncii si Procuratura. Au venit si reprezentanti ai institutului IPROMIN Bucuresti, cei care au proiectat iazul de decantare de la Certej. S-a cautat cauza accidentului. Initial, s-a pus problema unui sabotaj, sau varianta unei calamitati naturale, însa pe parcursul cercetarilor s-a dovedit ca nu a fost asa ceva. Cercetarile s-au finalizat dupa o lunga perioada de timp, iar concluzia a fost urmatoarea: defectiune de proiect“, spune fostul director Paul Popescu.

“Scînteia”, organul de presa al PCR, a publicat într-o stire aparuta du-minica, 31 octombrie 1971, un comunicat legat de catastrofa de la Certej:

La E.M. Certej-Sacarîmb, jud. Hunedoara, a avut loc o grava catastrofa. Ruperea decantorului de steril a provocat deplasarea unei mari cantitati de mîl, care a acoperit si distrus un numar de cladiri administrative si locuinte. Echipe de muncitori si unitati ale fortelor armate lucreaza intens pentru degajarea darîmaturilor si salvarea celor prinsi sub ele. Pîna în prezent, au fost scoase de sub darîmaturi 45 de persoane decedate si 88 ranite. (…) La fata locului au sosit tov. Ilie Verdet, membru al Comitetului Executiv al Prezidiului Permanent al CC al PCR, Ioachim Moga, prim-secretar al judetului Hunedoara, Bujor Almasan, ministrul Minelor, Petrolului si Geologiei si alti reprezentanti“.

Desi numarul mortilor a fost mult mai mare, s-a luat hotarîrea ca, oficial, sa fie înregistrate doar 45 de persoane decedate deoarece, peste aceasta cifra trebuia declarat “doliu national”, ceea ce regimul comunist nu dorea sa faca, din motive de imagine.

Inginerul Ioan Grava, unul dintre putinii supravietuitori, a pierdut tot ce avea mai drag: sotia si pe cele doua fetite ale sale. “Am stat internat în spitalul din Deva trei luni, la cel din Timisoara o luna, dupa care am fost la cel din Cluj. Eram plin de julituri, iar laba piciorului îmi era rupta. O luna si jumatate m-au întors cu cearceaful. Aveam 32 de ani, iar medicii spuneau ca nu mai scap“, povesteste, cu durere în suflet, fostul inginer, acum pensionar.

Catastrofa de la Certej a provocat durere nemarginita în rîndul multor familii. “Familia sefului de post din Certej, unul Tudor, s-a mutat în chiar noaptea catastrofei. Terminase de zugravit apartamentul. A murit si el si sotia. Numai fata a scapat. Unui coleg de-al meu, Augustin Popa, i-au murit sotia si toate cele patru fetite. Doar el a scapat. Casa familiei Chirla a fost rasa pîna la temelii. A scapat copilul cel mare, Sorin, care avea sase ani atunci, însa mama sa si fratele cel mic au murit. Au fost multe nenorociri, peste care, si daca am putut, si daca nu, a trebuit sa trecem. Am pierdut tot. Doar verigheta o mai am de atunci. E tot ce mi-a ramas“, spune Ioan Grava, atingînd, ca într-o mîngîiere, verigheta de pe inelar.

Certej

Reportaj de Tudor Stirbu publicat în ziarul HUNEDOREANUL de marti, 20 noiembrie 2001. 

Vizualizari: 1.969
http://www.forstyll.ro/

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>