Metode de întretinere a pajistilor de iarba

Daca nu doriti sa va încredintati întâmplarii, covorul de iarba trebuie cultivat si îngrijit, într-un cuvânt trebuie sa fie întretinut. Întretinerea prevede o serie de operatiuni menite sa asigure un covor robust, fertil, sanatos si placut la aspect. Iata o lista completa a operatiunilor, care trebuie executate pentru un covor de iarba perfect.

• Lucrari de intretinere obisnuite:

- taierea ierbii
- fertilizarea (Aplicare de îngrasamânt)
- irigarea
- erbicidarea selectiva
- scarificarea
- calcificarea

• Lucrari de intretinere extraordinare:

- analiza terenului
- regenerarea
- netezirea la sfârsitul iernii
- sablarea
- ratamente anticriptogamice
- tratamente insecticide

Taierea ierbii

Parametri, care reglementeaza timpii si modalitatile de interventie, sunt în principali doi, asa cum indica schema (cm):

                    Înaltimea          Înaltimea
                    interventiei       finala a taierii
Primavara       7-8                  3-4
Vara              6-7                 4-5
Toamna         7-8                 4-5
Iarna             8-9                  5

Înaltimea finala a taierii, cu alte cuvinte punctul în care toate suprafetele frunzelor sunt taiate, este determinata, mai ales în functie de anotimp, de tipul de amestec si destinatia covorului de iarba. Frecventa taierii variaza de tipul de fertilizare, de ploi, de irigatiile aplicate, de caracteristicile pedologice si de tipul de esente utilizate în amestec.

În general pentru amestecurile alcatuite din Poa, Loietto si Festuca, intervalul din tre taieri în Aprilie si Mai (luni în care cresterea este mai mare) este de obicei de 6/7 zile, în timp ce în perioadele mai calde (iulie-august) se 10/15 zile.

Se estimeaza în ordine 18-16 interventii de cosit efectuate într-un an. În vederea modalitatilor de executie rechemam atentia asupra respectarii urmatoarelor indicatii:
- covorul de iarba în momentul interventiei trebuie sa fie uscat;
- instrumentele de taiere (lamele) trebuie sa fie ascutite adecvate;
- cositul trebuie sa fie realizat cu atentie dupa fiecare taiere pentru împiedicarea acumularii materialului organic si formarea pâslei;
- în perioadele de crestere intensiva, la fiecare 2-3 taieri, se impune o greblare energica pentru adunarea eventualului material organic depus si pentru oxigenarea straturilor de suprafata a solului;
- nu aplicati pentru covorul de iarba carburant si ulei si nu rasturnati cositorul pentru a-l curata si întretine.

Fertilizarea (Aplicarea îngrasamântului)

Pamântul cultivat cu covor de iarba este destinat sa se uzeze în câtiva ani, daca nu îi este aplicata doza corecta de elemente minerale sustrase din iarba si îndepartate prin cosit.

Un covor de iarba hranit prost sau nefertilizat, se va uza curând pentru ca va fi slab în fata bolilor, va fi mai putin competitiv în prezenta buruienilor si, în cele din urma, va avea un aspect mai putin placut si nu va îndeplini functia ceruta. Într-un teren fertil si dotat, fertilizarile au scopul de a administra elementele nutritionale, care sunt utilizate în culturi; Azotul, Fosforul si Potasiul sunt absorbite în cantitati mari si sunt numite Macroelemente. Calciul si Magneziul sunt absorbite în cantitati mici si sunt numite elemente medii. Fierul, Cuprul, Zincul, Borul, Cobaltul, Manganul sunt Microelemente la fel de importante pentru ca gestioneaza reactiile biologice.

Distribuind îngrasaminte complexe, se asigura si nutritia cu Azot (N), Fosfor (P), Potasiu (K), îmbinate cu Magneziu (Mg) si Microelemente. Folosirea formelor azotate complexe, cunoscute ca fiind cu cedare lenta, permite eliberarea treptata în timp, împiedicând astfel spalarea si poluarea straturilor acvifere din subsol. Se recomanda ca nutritia sa se realizeze în cât mai putine interventii, de regula de 4 pe an.

Îngrasamântul este dispersat pe covorul de iarba în dozele indicate în planul de fertilizare, determinat pe baza analizelor terenului. Distributia poate avea loc în doua feluri:
- împrastiere;
- cu carucior dozator, care permite o distributie cât mai omogena (un astfel dispozitiv poate fi închiriat de la noi).

Irigatiile

Aportul de apa la covorul de iarba trebuie sa fie executat prin pulverizare (sub forma de ploaie) cu ajutorul instalatiilor fixe sau mobile. Interventiile de irigatie sunt efectuate în orele de seara, de noapte si în primele ore ale diminetii pentru a evita variatiile daunatoare de temperatura.

Printr-o singura interventie de irigare trebuie sa udati întregul sol interesat de dezvoltarea radicala a covorului de iarba, evitând pierderile inutile de apa.

Trebuie sa tineti cont întotdeauna de faptul ca:
- irigatiile slabe favorizeaza infestantii anuali prin natura lor rustica;
- irigatiile excesive patrund în elementele nutritionale prezente în pamânt si nu permit o circulatie usoara a aerului;
- nevoii hidrice a covorului de iarba vor fi adaugate necesitatile celorlalte esente, arbori si arbusti, care coexista pe aceeasi suprafata.

Dupa ce ati determinat si evaluat cantitatea totala de apa spre administrare se vor stabili timpii de irigare. Necesarul de apa al unui covor de iarba variaza semnificativ în functie de urmatorii factori:
- caracteristicile fiecarui loc (expunerea si asezarea);
- tipul de teren;
- evolutia anotimpului (pluviometrie, temperaturi si umiditate);
- speciile prezente în amestec;
- tipul de fertilizari efectuate.

Un sol bine lucrat si fertilizat (mai ales cu Fosfor) permite radacinilor ierbii sa exploreze un volum semnificativ de pamânt. Pentru planta de iarba va fi, asadar, usor sa gaseasca ape si elementele nutritive chiar si în momentele mai putin favorabile.

În lunile de primavara (pâna în luna mai) 1 mp de covor de iarba are nevoie în medie de 2-3 litri de apa. În lunile de vara (iunie, iulie si august) consumul de apa pentru evapo-transpiratie (evaporarea apei din sol + transpiratia frunzelor) creste pâna la 5-8 litri/mp pentru ca sa scada mai apoi la 3-5 litri/mp în luna septembrie.

Cu exceptia anilor neobisnuiti, exigentele hidrice de primavara în zona noastra sunt satisfacute de precipitatii, ca urmare recurgem doar sporadic la irigatii. Cantitatile indicate vor fi eventual adaptate si verificate în functie de expunere, asezare, tipul de teren si evolutia anotimpului.

Erbicidarea selectiva

Sunt considerate plante infestante toate esentele prezente si nedorite în cultura covorului de iarba. Acestea sunt diverse specii si prezinta caracteristici morfologice si fiziologice diferite.

Multe sunt controlabile printr-o executare corecta a practicilor normale agronomice, precum fertilizarea în cantitate adecvata (doze la mp) si în calitate (raportul elementelor nutritionale), irigatiile în timpii si volumele corecte, taierile adecvate ale înaltimilor.

Unele din acestea au o putere mare de infestare si se controleaza exclusiv prin tratamente chimice specifice si destinate acestui scop.

Aceste interventii trebuie sa fie executate de personalul specializat si autorizat în vederea sporirii eficacitatii si prevenirii poluarii.

Pentru marirea eficacitatii controlului, atât agronomic, cât si chimic, este necesara cunoasterea buruienilor si clasificarea lor pe categorii omogene.

Se disting prin clasificarea lor botanica si prin caracteristicile lor morfo-fiziologice în urmatoarele grupe principale:
• Graminacee anuale (Digitaria sanguinalis, Setaria spp., etc.)
• Graminacee perene(Cynodon dactylon, Poa annua, etc.)
• Dicotiledoni cu frunza larga (Plantago spp., Bellis perennis, Taraxacum officinalis, etc.)
• Dicotiledoni leguminoase (Trifolium spp., Oxalis spp., etc.).

Pentru a limite folosirea substantelor erbicide este indispensabila monitorizarea speciilor infestante si redactarea planurilor de interventie preventive.

Scarificarea

Aceasta operatiune are scopul de a „rascheta” stratul de suprafata a pamântului, eliminând eventual pâsla (acumularea de material organic pe sol, care se compacta si formeaza un strat asfixiat) si favorizând schimbul gazos.

Cauzele, care determina formarea si acumularea pâslei, sunt multiple si pot fi identificate dupa cum urmeaza:
- compactarea terenului
- irigatiile excesive
- fertilizarile azotate excesive
- fertilizarile azotate slabe
- taiere prea înalte
- intervalul prea mare dintre taieri
- lipsa cositului

Perioada potrivita pentru scarificare este primavara târzie (mai-iunie) si sfârsitul verii (august-septembrie), când pâsla poate ajunge la grosimea de 0.5 – 1.0 centimetri.

Echipamentele folosite depind de marimea suprafetei; pentru zonele mici puteti recurge la greblele de scarificare (prevazute cu zimti ascutiti), care permit obtinerea de rezultate optime.

Materialul extirpat prin scarificare trebuie sa fie extirpat complet. Dupa aceasta operatiune se poate efectua un aport de nisip (amendament). În cazul suprafetelor mari, scarificarea si îndepartarea pâslei trebuie sa fie efectuata cu mijloace mecanice specifice, care cresc capacitatea de lucru, mentinând constanta calitatea muncii.